Sfântul Siluan de la Athos

Scrisorile Parintelui Siluan de la muntele Athos traduse aici au fost publicate de catre arhimandritul Viktor Mamontov în primul numar al revistei ruse Christianos (Riga, 1991). Ele sunt adresate unei femei, Nadejda (Speranta, în româneste) Adreeva Soboleva. Mama de familie si membru al parohiei bisericii ruse Cei Trei Ierarhi din Paris, ea a fost un ajutor fidel mitropolitului Benjamin (Fedtchenkov, 1880-1961). Când acesta a fost numit mitropolit de Riga, în 1947, ea l-a urmat în Letonia sovietica unde, mai apoi, a intrat în mânastirea Pioukhtitsa ca Maica Siluana, unde a murit în octombrie 1979. Scrisorile lasate de ea dateaza toate de la sfârsitul vietii parintelui Siluan, ultima fiind scrisa cu doua luni înaintea mortii sale (care a avut loc la 24 septembrie 1938). 

SCRISOAREA I
Mult iubita în Hristos Nadejda !
Am primit dolarul vostru si ma rog la Domnul pentru dumneavoastra si pentru baiatul dumneavoastra Boris. Domnul ne asteapta în ceruri. Noi ne rugam si îi multumim Domnului. El este milostiv si ne iubeste mult, pe noi pacatosii, si ne asteapta la El cu toti sfintii. Noi trebuie sa fim smeriti pentru Domnul si atunci îi vom iubi pe vrajmasii nostri asa cum El ne-a poruncit. Sa rabdam toate necazurile pentru Dumnezeu, si acolo unde sufletul îl va vedea pe Domnul si va uita toate necazurile din dragoste pentru El, acolo noi nu ne mai putem aminti de [ce a facut] baiatul dumneavoastra - atât este Domnul de blând si de bun. Cu lacrimi scriu rândurile aceste, pentru ca stiu dragostea dumneavoastra pentru Dumnezeu.
Schimonah Siluan pacatosul.
Domnul sa va ajute cu Maica Domnului si toti sfintii. 1937

SCRISOAREA II
Bucura-te, iubita Speranta a lui Hristos !
Domnul cel milostiv îi iubeste pe robii Lui si le trimite necazuri pe pamânt pentru ca în suparari sufletul sa învete smerenia si sa se lase în voia lui Dumnezeu si pentru ca în dureri sa aflam pacea de care spune Domnul: "Învatati de la mine, care sunt blând si smerit cu inima, si veti afla odihna sufletelor voastre." Am fost la magazin pentru a va trimite o icoana cu Maica Domnului, dar nu au cum vreti dumneavoastra. Rugati-va la Maica Domnului si la Sfântul martir Mina, si o vom gasi. Nu este nevoie sa o anuntati [probabil icoana se pierduse], trebuie sa ne lasam în voia Domnului. Asa este mai bine. Spuneti-i celui caruia îi apartine icoana: Maica Domnului îl va milui, numai sa-i multumeasca lui Dumnezeu pentru toate, Domnului si Maicii Domnului… Nu-l abandonati pe sotul dumneavoastra ci rugati-va ca el sa se pocaiasca înainte de a muri. Spuneti-i ca Domnul îi iubeste pe pacatosii care se pocaiesc si ca El a murit pentru noi pe Cruce în suferinte si ne-a pregatit un locas în ceruri, "acolo unde sunt Eu va fi si sluga Mea, pentru ca sa vada slava Mea." O, daca am sti cât ne iubeste Domnul pe noi pacatosii, si cum ne da noua Duhul Sfânt. Prin El noi îl cunoastem pe Domnul si dragostea Lui, dar pierdem harul Duhului Sfânt din mândrie. Patimile ne asalta, dar trebuie sa luptam împotriva lor si sa cerem zi si noapte ajutor de la Dumnezeu si de la Maica Domnului, si Domnul ne va ajuta. Daca daca icoana nu va fi gasita, lasati-va în voia Domnului.
Domnul cel milostiv ne vede si cunoaste toate nevoile noastre. Noi nu-L vedem, dar El ne vede si trebuie sa învatam sa traim dupa voia lui Dumnezeu. Va scriu cu multa durere, pentru ca va iubesc, dar sunt eu însumi în mare durere. Este vina mea, deoarece nu am învatat înca smerenia lui Hristos si fara ea pierdem harul Duhului Sfânt, si atunci sufletul tânjeste dupa har. Cu harul lui Hristos, sufletul îndurerat ramâne linistit în suferinta, dar durerile dumneavoastra sunt mari. Însa ele sunt temporare. Când, dupa moarte, cineva este judecat vrednic sa-l vada pe Domnul, atunci nu mai poate sa-si aminteasca de rudele sale din cauza iubirii lui Dumnezeu. Iata cum este Domnul nostru. Scriu, si sufletul meu se bucura de milostivirea lui Dumnezeu, de slava Lui.
O, Doamne, învredniceste-ne sa Te vedem în slava Ta nespus de frumoasa. Slava Tatalui si Fiului si Duhului Sfânt, pentru dragostea Domnului pentru noi pacatosii. El a murit pentru noi pe Cruce si a dat Duhul Sfânt Apostolilor, dar noi Îl pierdem. Dar Domnul ne-a dat pocainta si El se bucura de pacatosul care se pocaieste, asa cum o spun Sfintele Scripuri.
Puteti sa-l înfricosati pe sotul dumneavoastra spunându-i: "Daca nu te îndrepti o sa te parasesc", dar de fapt Dumnezeu nu vrea sa-l abandonati.
Parintele Methode va saluta si va multumeste pentru bani, pe care i-am primit si eu. Domnul sa va rasplateasca.
O, Sfânt Munte Athos, unde vedem multe minuni prin rugaciunile Maicii lui Dumnezeu. Întelepciunea ne lipseste pentru a le descrie.
S.S. [Schimonah Siluan]

SCRISOAREA III
Hristos a înviat, iubita Nadejda!
Sa va dea Dumnezeu si fiului dumneavoastra Boris sa-L iubiti pe Domnul din tot sufletul. Domnul a zis: "Cel ce Ma iubeste pazeste poruncile Mele". Daca paziti poruncile, veti ajuta astfel Biserica. Sfântul Serafim de Sarov a locuit în padure si a ajutat Biserica cu rugaciunea lui si a pazit poruncile Domnului. La fel si sfintii din desert au ajutat Biserica cu rugaciunea lor. Datoria dumneavoastra este de a va educa baiatul si de a-l încredinta Domnului; când se va curati, Duhul Sfânt va veni sa locuiasca în el si el va deveni un om de rugaciune pentru toata lumea; iar daca va pierde harul, va plânge ca Adam când a fost izgonit din Rai. Atunci, Adam striga: "Sufletul meu, Doamne, tânjeste dupa Tine, pentru ca nu Te mai vad. Cum sa nu sufar ? Privirea ta blânda si dulce a atras sufletul meu, Doamne. Inima mea te-a iubit pe Tine".
Va sfatuiesc sa ramâneti acasa si sa spuneti rugaciunea inimii dupa puterea dumneavoastra. Dumnezeu stie cât va înteleg si va doresc sa dobânditi înca din lumea aceasta pe Domnul si pe Maica Sa preacurata. Toti sfintii se roaga pentru noi. Prin Duhul Sfânt ei iubesc pe Domnul si chiar pe noi, pacatosii. Domnul cel milostiv a dat sfintilor Duhul Sfânt. Ei Îl iubesc pe Domnul prin Duhul Sfânt, si Domnul deasemenea îi iubeste. Daca baiatul dumneavoastra iubeste pe slujitorii Bisericii, pe sfintii episcopi, pe preoti si pe calugari, atunci dragostea Domnului este mare pentru el. Iar daca nu-i iubeste pe acestia, atunci va fi laic. Cât despre poruncile Domnului, pentru unii din monahi este mai usor sa le împlineasca. Va cer sa va rugati cu umilinta pentru mine ca sa învat smerenia lui Hristos si sa-L slavesc pe Ziditorul nostru si sa-I multumesc pentru milostivirea Sa cea mare pe care a avut-o pentru mine, pacatosul.
Sch. Siluan, Sfântul Munte Athos.
Parintele Methode spune ca, daca trimite banii, icoana va fi acolo. Cinci dolari cu taxele de transport.

SCRISOAREA IV Bucura-te, iubita Nadejda, pentru ca Domnul ne iubeste pe noi pacatosii. Am primit dolarul dumneavoastra si l-am dat ca sa se roage pentru dv. si pentru cei pe care vreti sa-i pomeniti. Mataniile au fost binecuvântate cu Lemnul Crucii datatoare de viata. M-am servit si eu de mataniile acestea ca sa ma rog. As fi vrut sa va trimit unele noi, dar ati preferat unele vechi. Spuneti-i lui Efimia, roaba Domnului, sa se roage din toata inima pentru sotul sau si sa-i poarte slabiciunile. Cred ca se va îndrepta. Sufletul meu l-a îndragit. Scrieti-mi ce mai face, cum a primit sfaturile mele. Domnul sa va lumineze în toate. Rugati-va pentru mine ca sa dobândesc smerenia si dragostea lui Hristos, si atunci moartea mea va fi usoara. Sch. Siluan, Sfântul Munte Athos. Multe minuni vedem aici, munte Athos, si mare este milostivirea dumnezeiasca, pentru rugaciunile Maicii Domnului. SCRISOAREA V Hristos a înviat! Domnul si Maica Domnului sa mângâie sufletul dumneavoastra si cel al fiului dumneavoastra Boris, iubita Nadejda. Domnul sa-i ajute sa se îndrepte, dar trebuie sa ne lasam în voia lui Dumnezeu si sa traim dupa voia lui Dumnezeu. De patruzeci de ani am dureri de cap si le support. Stiu ca boala aceasta mi-a fost data ca sa nu ma înalt. Si am înteles: trebuie sa învatam smerenia lui Hristos zi si noapte - si atunci ne vom gasi odihna. Daca oamenii ar sti ce este smerenia lui Hristos, blândetea si odihna, atunci ar abandona cu totii toate stiintele si ar învata blândetea si smerenia. Cel care este învatat de Duhul Sfânt cauta sa învete smerenia lui Hristos zi si noapte; aceasta le-o doresc eu tuturor. Amintiti-va de mine în rugaciunile voastre, pentru ca sa învat smerenia lui Hristos, pentru ca aceasta doreste sufletul meu. Acest dar doresc eu. Cel care L-a cunoscut pe Domnul în Duhul Sfânt, acela tânjeste dupa El zi si noapte: "Pentru ce m-ai parasit, Doamne ? Sufletul meu te doreste zi si noapte. Cum sa nu Te doresc ? Privirea ta dulce si blânda a atras sufletul meu. Acum Te iubesc din toata inima mea". Si atunci când pierde harul, Il va dori ca si Adam când a fost gonit din Rai. Adam a strigat: "Doamne, sufletul meu tânjeste dupa Tine si Te caut cu lacrimi". Tot asa si eu cer rugaciunile tuturor sfintilor pentru ca sa învat smerenia lui Hristos si sa nu pierd harul Duhului Sfânt. Pentru ca prin Duhul Sfânt Îl cunoastem pe Domnul. Am primit cei doi dolari ai dumneavoastra. Domnul sa va rasplateasca. Mânastirea se roaga pentru dumneavoastra, la fel si eu, pacatosul. Nu puteti sa intrati în mânastire pâna când nu sunteti sigura ca fiul dv. si-a gasit locul. Domnul primeste rugaciunile noastre oriunde si oricând. Iubita Nadejda, gândeste-te mereu la Domnul si nadajduieste în El. El ne iubeste mult pe noi, pacatosii, si nu vrea sa fim dezorientati, sa mergem din loc în loc fara vre-o nevoie. Ramâneti linistita întru Domnul, si uitati toate cele de pe pamânt din dragoste pentru Dumnezeu. El însusi ne-a spus sa-L iubim din tot sufletul nostru atât de mult încât sa uitam cele de pe pamânt. Ramâneti la dumneavostra acasa si multumiti-I Domnului din adâncul sufletului. Cel care-I multumeste lui Dumnezeu pentru necazurile sale se va usura, pentru ca s-a lasat în voia Domnului si Duhul lui Dumnezeu îi bucura sufletul prin nadejdea în Dumnezeu. Toti cei care si-au pus nadejdea în Dumnezeu vor afla odihna în Dumnezeu în orice loc, pentru ca harul Domnului bucura sufletul lor. Dar daca cineva pierde harul, atunci îl cauta din nou prin pocainta, iar Domnul i-l va da din nou. El ne iubeste mult. El spune în Evanghelie: "Ma duc la tatal Meu si Tatal vostru, si la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru". Vedeti cât de mult ne iubeste pe noi. Cuvintele acestea sînt pline de mila si de iubire. Vom cugeta zi si noapte cum ne iubeste Domnul pe noi, pacatosii, si cum ne cheama la El: "Veniti la Mine, toti cei osteniti si împovarati, si veti afla odihna sufletelor voastre". Si odihna în Dumnezeu aceasta înseamna: sa uitam tot ce este pe pamânt pentru ca sufletul sa nu uite Iubirea. Desi mâinile lucreaza, sufletul nu-L poate uita pe Domnul pentru ca s-a alipit de El si Duhul lui Dumnezeu îi da bucuria Sa. Sufletul nu se mai teme de necazurile de pe pamânt dar se teme sa nu piarda iubirea lui Dumnezeu, pentru ca atunci când nu mai are Iubirea, sufletul cade în întristare si în suferinta. Sa-i multumim Domnului si Maicii Sale preasfinte, care se roaga pentru noi la Dumnezeu. Sa ne rugam si sfintilor, pentru ca în Duhul Sfânt ei ne iubesc cum ne iubeste Domnul. Domnul le-a dat Duhul Sfânt pentru ca ei sa se roage pentru noi. Cel care este întinat ca si mine, sa citeasca mai mult Evanghelia, sa faca pocainta, si Domnul cel milostiv îl va ierta si îi va da pacea sufletului. Slava lui Dumnezeu pentru toate. Schimonah Siluan, iulie 1938. Traducere din rusa în franceza: Dom Antoine Lambrechts (Monastère de Chevetogne, Belgique) Reprodus cu autorizarea lui Dom Lambrechts Reprodus cu autorizarea Pages orthodoxes de la transfiguration

Francmasoneria si rolul ei in istorie

Rugaciune pentru Pace..

Sa fie pace si liniste-n Ceruri,

Sa fie pace in Adancuri,

Sa fie pace pe Pamant.

Sa fie pace pentru toti oamenii,

Sa fie fericire pentru toti oamenii,

sa fie bucurie pentru toti oamenii.

Există Dumnezeu? Există dovezi în sprijinul existenţei lui Dumnezeu?

Există Dumnezeu? Am găsit foarte interesant faptul că se acordă atât de multă atenţie acestui subiect. Ultimile statistici spun că peste 90% din populaţia lumii de astăzi crede în existenţa lui Dumnezeu sau a unei puteri superioare. Totuşi, discuţia este cumva generată de cei care cred că Dumnezeu există în dorinţa de a demonstra că El există cu adevărat. În ceea ce mă priveşte, cred că discuţia ar trebui să aibă o direcţie cu totul opusă.

În orice caz, existenţa lui Dumnezeu nu poate fi demonstrată sau negată. Chiar Biblia spune că noi trebuie să acceptăm prin credinţă că Dumnezeu există: “Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6). Dacă ar dori, Dumnezeu ar putea pur şi simplu să apară în faţa întregii lumi pentru a demonstra că El există. Însă dacă ar face acest lucru, nu am mai avea nevoie de credinţă. " 'Tomo' i-a zis Iisus, 'pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut” (Ioan 20:29).

Aceasta nu înseamnă, totuşi, că nu sunt dovezi cu privire la existenţa lui Dumnezeu. Biblia spune: “Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge pană la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui” (Psalmul 19:1-4). Privind la stele, înţelegând mărimea universului, văzând minunăţiile naturii, şi frumuseţea unui asfinţit de soare – toate acestea arată către un Dumnezeu Creator. Şi dacă aceste motive nu sunt de ajuns, există dovezi ale lui Dumnezeu în propriile noastre inimi. Eclesiastul 3:11 ne spune: “…a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei…”. Există ceva în adâncul fiinţei noastre care recunoaşte că viaţa nu se sfârşeşte aici pe pământ şi că nu aparţinem acestei lumi pentru totdeauna. La nivelul intelectului, putem respinge aceasta cunoaştere, însă prezenţa lui Dumnezeu în noi şi prin noi îşi face încă simţită influenţa în interiorul nostru. Biblia ne avertizează că, în ciuda acestui lucru, unii oameni vor nega totuşi existenţa lui Dumnezeu: “Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”.” (Psalmul 14:1). Întrucât peste 98% din oamenii care au trăit de-a lungul istoriei pe pământ, din toate culturile, toate popoarele şi de pe toate continentele, au crezut în existenţa lui Dumnezeu sub diferite forme, trebuie să existe ceva (sau cineva) care să fi generat această credinţă.

În plus faţă de argumentele Bibliei cu privire la existenţa lui Dumnezeu, există şi argumente logice. În primul rând, există argumentul ontologic. Cea mai cunoscută formă a argumentului ontologic utilizează conceptul de Dumnezeu pentru a demonstra existenţa lui Dumnezeu. Se începe prin definirea lui Dumnezeu drept “cineva sau ceva mai presus de care nimic nu poate fi conceput”. Apoi este clar că a exista înseamnă mai mult decât a nu exista, şi astfel cel mai mare lucru care se poate concepe trebuie să existe.

Dacă Dumnezeu nu ar exista, atunci El nu ar fi cea mai mare fiinţă care ar putea exista – însă asta ar intra în contradicţie chiar cu definiţia lui Dumnezeu. Cel de-al doilea argument este cel teleologic. Argumentul teleologic constă în aceea că întrucât universul ne arată o concepţie atât de uimitoare, încât trebuie să existe o Persoană Divină care să îl fi conceput. De exemplu, dacă pământul s-ar situa la numai câteva sute de kilometri mai aproape sau mai departe de soare, nu ar fi în măsură să aibă viaţă pe el aşa cum se întâmplă acum. Dacă elementele din atmosfera terestră ar avea proporţii diferite cu numai câteva procente, orice vieţuitoare de pe pământ ar muri. Probabilitatea de apariţie a unei singure molecule de proteină este de 1 la 10243 (adică 10 urmat de 243 zerouri). Pe de altă parte, o singură celula este formată din milioane de molecule de proteine.

Al treilea argument logic cu privire la existenţa lui Dumnezeu este denumit argumentul cosmologic. Fiecare efect trebuie să aibă o cauză. Universul şi orice există în el reprezintă un efect. Trebuie, deci, să existe ceva care să fi cauzat apariţia şi existenţa acestuia. În sfârşit în acest şir, trebuie să existe ceva “ne-cauzat” care să fi fost sursa a tot ceea ce a apărut şi există. Acest ceva “ne-cauzat” nu poate fi decât Dumnezeu. Al patrulea argument este cunoscut şi sub numele de argumentul moral. Fiecare popor din istorie a avut o formă sau alta de norme sau legi. Toţi au avut o percepţie asupra binelui sau răului. Crimele, minciuna, hoţia şi imoralitatea sunt pretutindeni asociate cu răul. De unde am putea să avem acest simţ al binelui şi răului dacă nu de la un Dumnezeu Sfânt?

În ciuda a tot ce am prezentat mai sus, Biblia ne spune că există şi vor exista oameni vor refuza aceste argumente clare şi de netăgăduit cu privire la Dumnezeu şi vor crede minciuni în locul lor. Romani 1:25 declară: “căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.” Biblia arată de asemenea că oamenii nu au nici o scuză pentru necredinţa în Dumnezeu: “În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi” (Romani 1:20).

Oamenii îşi justifică lipsa credinţei în Dumnezeu pentru că nu ar fi “ştiinţific” sau pentru că “nu ar exista dovezi”. Adevăratul motiv este că odată ce oamenii ar recunoaşte că Dumnezeu există, ei ar trebui să recunoască şi că există şi o relaţie de responsabilitate faţă de Dumnezeu, şi în felul acesta că au nevoie de iertare din partea lui Dumnezeu (Romani 3:23; 6:23). Dacă Dumnezeu există, atunci suntem responsabili pentru faptele noastre înaintea lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu există, atunci noi am putea să facem orice dorim fără să fie cazul să ne îngrijorăm în privinţa judecăţii lui Dumnezeu. Eu cred că acesta este motivul pentru care evoluţionismul este atât de puternic promovat de către atât de multe persoane din vremurile noastre – pentru a le da oamenilor o alternativă la credinţa într-un Dumnezeu Creator. Dumnezeu există şi toţi ştim la urma urmei că El există. Simplul fapt că unele persoane promovează atât de agresiv necredinţa în existenţa lui Dumnezeu este de fapt un argument al existenţei Sale.

Dă-mi voie să îţi ofer un ultim argument pentru a arăta că Dumnezeu există. Cum ştiu eu că Dumnezeu există? Ştiu că Dumnezeu există pentru că vorbesc cu El în fiecare zi. Nu Îi aud vocea efectiv, prin sunete, dar Îi simt prezenţa, Îi simt călăuzirea, Îi cunosc dragostea pentru mine, Îi doresc harul. Au existat lucruri care s-au petrecut în viaţa mea şi care nu au altă explicaţie posibilă decât că sunt de la Dumnezeu. Dumnezeu m-a mântuit şi mi-a schimbat viaţa într-un mod atât de miraculos încât nu pot face altceva decât să recunosc şi să laud existenţa Lui. Totuşi, nici unul dintre aceste argumente nu pot să convingă pe nimeni dintre cei care refuză să recunoască ceea ce este atât de clar. În final, existenţa lui Dumnezeu trebuie acceptată prin credinţă (Evrei 11:6). Credinţa în Dumnezeu nu reprezintă un salt în întuneric, ci este un pas sigur într-o zonă bine luminată unde 90% din oameni deja locuiesc.